Lucios de galben, auriu și verde,
lumina dezmierdând-o cu alint,
este-o închipuire al vechiului său gând
șirag de perle repezi care în vis se pierde.

Ivit din amețeala neânțelese-i rugi
se zbate-n încleștarea din sânul rece-al firii
ca blânda mușcatură și rece-a răzvrătirii...
sperantă prematură a neurmatei cruci.

Cu vise înecat... doar pâlpâie izvorul
stârnit fiind din somnu-i cel lung, desferecat...
și umple golul zării... amurg înnegurat,
apus cu stol de aripi care răstoarna cerul.

Dar nu vrea să se-arate cu-ntreaga sa făptură
și nici să se ascundă cu totul pe vecie,
-reptilă-ngălbenită de rău și de trufie,
ce-ademenești iubirea să o transformi în ura?

fanu