cand ma pliezi in miresmele tale
nu mai doare clipa ci zambet
tremura din spatele vietii asa cum
si nuferii topiti in alb zambesc
iubirea nestemata,
acolo rima are gust de nuca prajita
de tine-nvelita in coji de ape dansand
bucuria vietii pe pamant,
cand ma saruti, buzele noastre topite
nasc vulcanic icnet suspinand
pe-o raza de soare cazuta-n pamant
si ne iubim cu setea diminetii dupa roua,
si ne iubim cu setea nisipului ce-l ploua,
cercul ce ne-nchide e doar linie
pe raza-ndoita ce adie
vietile ca intr-o simfonie
de Dumnezeu incet soptita

nu cred in lacrimi caci sunt doar
ochiuri de ape sarate
ce se topesc cand invie lumina,
ce ne vad ca muguri de soare
val peste val topindu-ne in mare ...