femeia intră în cameră
lovindu-mi câinele cu piciorul
o întâmplare teribilă
îmi escaladează fereastra
își întinde mâna
tentacul de sepie albastră

zidurile își reneagă vopseaua
anormalul miros de om persistă
când îți privesc ochii
afluenți ai sângelui divin
ce curge prin dinții tăi de ispită
acrobați microscopici în balans

limba scuipă cuvinte apoi tace
îți salivează pe pantofii de lac
unghii încarnate-n tristețe
mă rotesc pe un picior
leneș precum un zeu după creație
rotunjind colții de fiară
ca niște zaruri înăuntru
câinele lui Pavlov
Venus din Milo
cămașa ta roz
ducă-se-pe-pustii