Oare ce peceti ai rupt Doamne
in mine, cu tunetul lovind
in tristele toamne
ce anii le-aduna urland ?

Ma simt sfaramat, gandul moare
si curge incet desfacut.
Silaba-n silaba intrata,
limba nu-o poate rosti.
Cahla de soba ce-i sparta
nu se mai poate zidi.

Formeaza Doamne ‘ntregime
din cioburile sparte ce viata-mi traiesc.
fa Tu acum o minune:
ori sa fiu viu ori sa putrezesc.