Tolanit deasupra cerului
un spiridus albastru
privea lumea in liniste
pazea bezna cu albastru

Un simplu pas spre alb
iar geamul norilor aluneca
tors parca de fulgere
noi ne rugam, ei radeau
si uite asa langa voci
se asezau pierdute sunete
lasate undeva de un fulger


Un mic copil intr-o marti
citea lasat pe spate
furtuna ce plangea sa rasara
iar noi fugeam de aurul unui soare
ce incalzea portile libertatii

mica mea sirena
ducea dorul
in adancul sufletului
iar eu...
ma visam toamna
in mijlocul naturii.