te sicanez cu fiecare vers
impotriva criticii ce nu ma lasa,
te chicanez
ca pe un crin uitat in vaza;

adeseori e liniste, adeseori nu,
pe unii ii am de partea mea,
daca-s atent, cred ca
doar tu
ma mai poti inspira,
sa-i spun asa,
si-i las pe ei
sa ii spuna cum or vrea.

pe covor, rapirea din serai,
pe unde esti? ce faci? mai stai?
poate ca ai plecat si nu mai stiu
daca sunt mort sau numai viu.

habar nu am cate anotimpuri
au mai trecut de cand
te-am mai purtat si-n brate,
nu numai in gand,
habar nu am ce vise-am mai avut
de cand ultima oara te-am vazut.

imi canta fur elise la infinit,...
nici n-ai plecat, sau nici nu ai venit?


adagio, cinci piese pe o tabla
si-o teapa mare sa ma intepe-n barba,
acordeon stricat de val,
un nai zdrobit de cal,...

allegro numai pentru cine stie,
ciudat poet! ciudata poezie!...
ciudat sa fii cu toamna-n gand
cand e atata vara pe pamant!

zamolxes sa te binecuvinteze,
tu ai plecat, eu am ramas
pe-aceste metereze
uitate de cei care-au fost
sa fie bufonii unui ultim cuvant.

imi canta fur elise la infinit,...
tu ai plecat, sau nici nu ai venit?