Mi-e dor de ziua aceea,
de un trecut,
în care distanța dintre noi doi
s-ar fi topit
ca într-un cub haotic...
De gheață...
Îmi lipsește
trăirea și îmbrățișarea ta
pînă la sentimente halucinante.
Îmi lipsești tu-
trup și suflet.
Ascult și acum,
o chitară în nopțile de vară...
E ca și cum
a te ține în brațe
și a asculta infinitul,
șoaptele galaxiei.
E o durere-
pentru care cuvintele
ar deveni pietre
și te-ar sugruma pasional,
pînă la exorcizare...
Doar că viața e pustie-
și colorată ar fi
dacă te-aș avea aproape pe tine...
Dar între noi-
e un rîu rece de uitare,
lacrimi și amintiri,
care mă fac să visez
la ziua aceea
în care te-am cunoscut...
Mai văd și acum în vis
chipul tău...
ca o floare de iasomie...
Un august tîrziu...