M-am născut s-aștept acea
Rază de la soare,
Sufletului meu să-i dea
Strop de alinare.

Și-amăgit sunt mai mereu
Dându-i ei crezare...
Cum apare-n drumul meu,
Tot așa dispare.

Și se-adună norii grei,
Ins-apare-o rază
Și de-odată ochii mei
Iar se luminează.

-Gândului să îi dau glas,
Și să-l fac să zboare,
Să-i șoptească să îl las
Unei Domnișoare?...

Peste umeri plete-ți vin
Și bălaie-anină,
Și-ochii au o parte din
Bolta cea senină.

-Vreau privire să-ți răpesc
Tainic mândrul soare,
Norii leneși ce-l umbresc
Să-i alung în zare!

-Sufletele noastre, știi,
De-ar zburda-mpreună,
Ne-am simți ca doi copii
Ce se țin de mână!...

Mă-nfioară glasul mut
Și surâsu-ți dulce,
Soarele din ochi pierdut,
Gata să se culce...


Și-n tăcerea unui pas,
Nu mai vrea să zboare
Gândul care mi-a rămas
Unei Domnișoare...