Nu pricepeam deloc ce-o să se-ntâmple
Vedeam că-i toată casa în picioare
Și-ntr-un târziu mi-au spus care-i pricina
Se pregătea să moară tata mare.

Și chiar s-a dus la fel cum i-a fost firea
Cu zâmbete și glume deochiate
Încât și popa când citea psaltirea
Jurai că nu vorbește despre moarte.

Iar el, ca bradul prăbușit de vânturi
Părea, cu ochiul stâng, șiret că face
Spre cele două babe bocitore
Care-l jeleau orăcăind vivace.

Și-am întrebat-o-n taină pe bunica
Dacă sunt ceva rude cu bătrânul
Iar ea mi-a spus că-l ajutau, cu rândul
Să bată prune sau să strângă fânul.