trece o femeie pe cheiul dâmboviței și peștii
îi umplu pasul cu mirosul acela tare
de sex nespălat
ca și cum palele morilor de vânt ar tăia îngeri
la vremea rutului

își poartă inima în conturul buzelor șiroinde
parfumul alveolelor oxidează
fierul forjat
al gardului prin care fluturii trec nestingheriți
ca prin strecurătoare

mă ridic pe vârfuri ca un gimnast pe un cal
cu mânere
și sufletul îmi rămâne undeva lângă bordură
trăgând cu urechea la ecoul
ultimei ploi
revărsat de gura canalelor

chiar în clipa aceea soarele își rupe un dinte
căldura sâsâie sau minte
pălmuită de o floare de tei uscată desprinsă
din tencuiala unei vile construite
în stil brâncovenesc

latră un semafor băgând spaima în absența
mândriei naționale
un agent de circulație toarnă cu cascheta apă
în ochiul roșu scuzându-l: e turbat!
iisus intră pe sens interzis: ăsta e beat! lasă
dracului intermitența și îi suspendă carnetul

trag în piept aburul furnalelor de la c.e.t.
pe iisus îl trag pe buzele șiroinde cu oțet
apoi intrăm la nea mitică să bem o bere

- ce plăcere! ce plăcere!
(zâmbește de mă arde în curte – ipocritul!)
îi șoptesc tovarășului meu printre dinți
(pun pariu că până ne umple halba
pe limbă își ascute cuțitul)

dar și mie îmi cade un dinte și vorbind
îmi dau seama că mă șterg o cruce roșie
în calendarul poeziei

în zori istovit îmi trec mâna peste chip
- dumnezeule! iar m-am rămas cu nimic