Un geam rotund în zbor,

ce îmi rostogolea pașii,

vedeam lumini obscure,

ce rămâneau în spate,

dar oare unde sunt?

unde să fie oare?

acea mireasmă care,

te îmbie să te întorci...

dar eu nu pot să fac asta,

de teama împietririi,

ca Sodoma, Gomora,

rămase fără lumină,

lumina ochilor.

Apoi se văd alte lumini, mai urâte chiar,

recunosc acest peisaj, se văd tunuri în geamuri,

ce fumegă ca după o rafală,

o fată stă și privește, îngândurata pare,

la ce se gândește oare? la ce va fi,

în viitor, sau la ce-a fost trecut,

și cotropit de lumina soarelui,

mă opresc și parca încerc să ghicesc,

da, așa este, un viitor sumbru se întrevede,

prin geamul rotund ce zboară parcă,

dar mă trezesc și ne anunță că trebuie să coborâm,

am ajuns, dar oare, unde suntem...