aș fi vrut să trec prin tine
dar știi cât de greu
ajung să trec prin oricine

sunt frânghiile mele
deșirate spre margini
mereu pierd câte-un salt, câte-o umbră
printre valuri de apă și spumă

oricât aș ține focul aprins
și-oricât de mult aș străbate
aș fi vrut să trec
trăgând de frânghia asta de piele crăpată
prin tine ca printr-o moarte ciudată

tu mă ștergi un pic
cu vârful degetului netezind
asperități
necutezând mai mult din pânzele rupte
lăsând fire să curgă

ca și cum te-ai juca
și totul ți-ar aparține
totul curge din mine

*

te-am zărit și erai plin
nu știai nimic
miroseai a coajă

și, de departe,
de foarte departe,
păreai a crește

cu părul ud
pe podul de lemn
treceai și podul trecea

în frânghii mărunte
se fisura
netezimea fără-de-urmă

*

palmele mele sunt palmele tale
tălpile mele asemeni
pleoapele și tot
ce te atinge