Sunt atâtea lucruri pe care le gândesc,...
Și totuși nu știu DE CE te iubesc.
Ies afară și mă privesc pe geam ca pe-un străin,
Și vad că-n piept îmi înflorește dureros un crin.

Și-atunci mai scrijelesc prin colb o poezie
Rătacind alei spre-o inimă târzie,
Și din cuvinte îmi fac săbii amare
Înfipte pâna la plăsele în visare.

Te cern prin gânduri pâna la sânge
Și rațiunea-mi în bucăți te frânge,
Dar sensurile și le pierde-n noapte,
Iar inima îmi cântă-n continuare șoapte.

De ce te-am întâlnit acum
Ca o răscruce-n al meu drum?
Spune-mi tu pelegrinule străin
De ce în piept îmi crește dureros un crin?
DE CE?