ne așezăm cruciș pe covorul de idei trăznite
tu împreunezi degetele frunzărind celulele roșii prin venele călătoare
eu pătrund prin caratele ochilor tăi invers proporțional cu distanța dintre
prima seară și ultima cheie pierdută


stăm întinși unul peste altă carte
întâi îți citesc serpentinele de pe umărul drept
nu vezi că până la poezie mai am de bătut întâi literele în pereți?
vecinii vor crede că îmi repar sufletul după căderea necesară a dragostei
și le dăm dreptate o dată pe minut când ne dorim aproape


tălmăcim pe-o hârtie presimțiri fără cuvinte
unii numesc asta telepatie interferență sinergie sau mai știi ce alt fenomen
eu cred că este vorba numai de inima ta piramidă
pulsând lângă inima mea deocheată de îngeri
apoi vom da nume firelor nevăzute
nu mai e timp de smaraldul norilor în toamnă


îmbrățișați ca după o ultimă ieșire în larg
luăm orașele fără orașe
doar ca să ne jucăm de-a v-ați iubita pe îmbrăcate