ba plângi, ba râzi, nici tu nu știi ce faci, ce vrei

să vezi, să dormi, să speri... visezi.

astepti să pleci, dar vii deoparte

și cânti, dansezi, migrezi prin spatiile albastre,

pe lângă limbile de nea ce se ascund în noapte.

incet apare și dispare, prin nori, razele rosii

de soare înghitit de ape și sol dezintegrat de fapte.

doar strigătul persistă printre șoapte

și crima ce ascunde nepăsarea vieții.

pământul încetează să respire, să vorbească,

ne lasa-n bezna, lui nu-i mai pasă

că noi îl nimicim și nu vrem să trăiască.