“Apă! Apă!”
striga sacagiul.
“Hei, tu, ăla cu apa,
cum o dai?”
“Cu funia!
O funie de apă 5 lei!”
“Dă-mi două funii de apă,
că sunt cu nevasta!”
I-am dat banii,
mi-a dat marfa.
Ea la un capăt de funie.
Eu la un capăt de funie.
Trăgeam din aceeași funie,
să nu rispim
(dar și ca semn
că ne iubim).

Pe o asemenea sete
îți vine să te spânzuri!

Dă din funia ta și altuia,
să fii pomenit!