Calc peste florile presate
pe care le-am strâns dintre paginile cărților...
Le sfărâm.
Pentru că acum îmi permit să uit
Pentru că ei mă vor despărți de trecut încă o zi.
Nu am să mor niciodată din cauza degetelor de la picioare!
Vor fi reci și vinete iar sângele le va abandona rând pe rând
pentru a ieși la lumină printre crăpături
Dar primăvara iarba
va crește din nou să-mi gâdile tălpile.

Am să-i zâmbesc în continuare,
așa, pentru orice eventualitate.