Te desenez în alb și negru,
Ca pe o noapte și încă o zi,
Ca pe un gând rătăcit în văile
pustietății
Totuși, nu-ți găsesc culoarea


Schițez amintiri din acel ceas fraged
Cu linii asimetrice și un cerc amnezic
Căutând sensul totului-nimic.
Totuși, te așterni în mine,
cenușiu.


Contur te simt migrând în mine,
dai formă ecoului
Cum ofrandele oferă putere
unui zeu.
Totuși, tăcere în noi se naște.


Curbe și linii încearcă a te defini
Ceasul amorf punctează o clipă
azi se va termina risipă
a-ți ști culoarea nu am
învățat încă.