în mine-i un tril de vioară,
îmi ascund obrajii în palme,
luna pe gene îmi coboară,
trupul vibrează de spaime;

sufletul mă îmbie la dans
nu știu dacă-i vis ori real,
spre clipa supremă-s atras,
de acel dulce chin ideal;

nu pot să mai fug de iubire
când sufletul îmi e cucerit,
dorința de a dărui fericire,
o simt ca pe un vis împlinit;