Marama asta, strânsă prin dulapuri,
Cândva drapa zulufi pe-o frunte sfântă,
Trecută și prin bocet, și prin nuntă,
Precum e datul ocrotit în prapuri.
Vin amintiri, dintr-o tăcere frântă,
Grăbite, precum clipa, să le saturi
Cu închinări la marginea de haturi,
Ce-au tot rodit, și-n taină, ne descântă.

La frumusețea chipului de floare,
Vibrau flăcăii, șușoteau vecinii,
O horă stârnea râuri de culoare,
Își ofereau polenul chiar ciulinii,
Drept care-nchei, mimând o întrebare:
Tu ce porți azi?... Tatuuri și bikini!