un soi de liniște care se umflă
și doare așteptând
martor tăcut
ori stol de păsări diferite
iluzia acestei identități

***

în căutarea unui drum
singuratic
ochiul arcașului
cuvântul se ridică și pleacă
unde se întind și foamea
e doar un gen de puritate
dezlegând odgoane

***

lasă-mi o urmă și nu
trage linia
te voi găsi într-un câmp bun
culegând o inimă plată
întorcând apa la cuvânt
lumina deformată e doar o luptă
bună de închis prăpastia

***

ploaie călduță și nici un alt sunet
deasupra lumii
pământul își tremură sfinți
și magi însănătoșiți
mai jos de noi
sângerând

***