sprijină-ți palma peste umărul meu să simt
că ne ridicăm amândoi din genunchi mai bătrâni
cum nodurile tale-mi aprind
scorburile zilei de luni

inutili ca două vase de lut pe-un perete
vom privi ploaia cum sare pe uliță într-un picior
mâini nu mai sunt să învârtă cercurile
anii mi-au spus c-am să mor

din ochi o apă ne seacă
are gust acrișor de lămâie
moi fluturi ne saltă alene
din drumul înfipt în călcâie

așa vom porni pe alt drum
doi Gemeni cumpănind în Balanță
în iernile lungi purta-vom
sufletul trist ca o hanță

și Mama ne strigă pe rând:
nu-i nimeni uitat pe pământ!
ceara nu-i ceară – sângeră
Moartea cu craniu de îngeră

deocamdată mi-e dor să mă zvânt
haihuiului i-am promis rugăciuni
am ouă de paseri în piept vâră-ți mâna
în scorburile zilei de luni