Mă pot aștepta la orice,
mă pot întoarce la proză sau la alte specii de viață,
pentru că mi se impune o revenire de pe un drum
pe care începusem să merg chiar bine.

Sunt în stare să trăiesc la limită,
să pun surdină pe ademenitoarea, tentanta, promițătoarea carieră,
să pun stavilă imboldurilor într-un timp al nesfârșitelor posibilități de afirmare,
când trec și eu prin mulțime și cinic mă amestec
în torentul sever-anonim și măreț ca un steag.