blocurile înghesuite au tandrețea specifică unor gondole

alerg spre job printre oameni care nu privesc cerul
ci meteo dumnezeiește
&
ca un pahar dus la buze de un copil retardat în blândețe
am timp pe zebră să îmi spun că dacă ar fi un fulger
aș vrea să dispar luminos

semafoarele se înmulțesc în gândurile lumii

observ
biciclete lunecând indiferente la vitrinele cu scutere
haine ce tac despre magazinul din care au fost cumpărate
bătrâni … politețea în ochi sclipindu-le

ajung
mă descalț
& uit