De vrei să te iubesc mai mult
Este deajuns doar să mă părăsești,
Cărare-mi vieții să o ocolești,
Ca glasul amintirii să ascult.

Te voi iubi mai mult ca pân-acum,
Însă departe tu vei fi de mine,
Te voi iubi! Asta o știu prea bine,
Dar inimi-mi nu vei găsi alt drum.

Să te iubesc mai mult? Să mă prefac?
Nu sunt născut în zodia minciunii!
Eu nu sărut pe stradă, cum fac unii,
Ca ochii lumii cruzi să-i satisfac.

Eu te iubesc cum inima-mi dictează,
Mintea-mi își trage seva din instinct,
O virgula a vieții sau un punct,
Atât cât voi trăi, el îmi așează.

Nu sunt actor, căci viața nu-i o scenă,
Din timp rolul să ai, sa-l memorezi,
Răgaz să dai ființei, s-o machezi,
Să fie când aprinsă, când obscenă.

De ce mai mult tu vrei să te iubesc?
Să te compar cu-a zânelor crăiasă,
Tu veșnic să rămâi a mea mireasă,
Pe tine doar să pot să te privesc;

Ori tu nu ști că-n scurta noastră viață
Iubești mai mult ce nu mai poți atinge,
E cam târziu când sufletul se-ncinge
Și în zadar scapi lacrimi lungi pe față.