pierdută-n lume nu mă mai găsesc
aiurea-i ceasul orele-s prea repezi
e lumea-ntr-un delir halucinant
iar eu... un serv îngenuncheat pe lespezi

cutume redescopăr și mă tem
de fiecare strângere de mână
dar tot mă face capul să mi-l plec
legenda întrupării din țărână

copii se nasc, mă bucur și mă tem
ca un soldat tânjind la sfânta pace
că-i văd mult prea devreme-mbătrânind
copii care nu știu cum să se joace

părinți ai căror fii demult plecați
trimit în locul lor modeste sume
prin care să-i mai mângâie cumva
în colțul lor nefericit de lume

și mor destui... săraci și neștiuți
decât de Tine... care ți-i aduni
se spune, mai curând decât pe toți
pe cei cuminți și mult la suflet buni