Cuvântul e unealta de studiu
Ea e totul, e al meu preludiu
Ce mă-nconjoară întotdeauna
Cănd apare soarele și luna.

Scriind cuvinte nepăsătoare
Dând frazelor puțină culoare
Uimind ceea ce mă-nconjoară
Uimindu-mă pe mine, prima oară.

Totul e precum stricatul măr
Neștiind din el nici un adevăr
Fața-i roșie, strălucitoare
Conținutu-i putred, el moare.

Precum mișcătoarea balanță
În care există o speranță
De adevăr divin, transpus
Ce de minciună e râpus.

De asta încredere nu mai am
Nu mai sunt ceea ce eram
Toți cuvăntul ați folosit
Dar neștiind a fost greșit.

Departe, eu voi fi plecat
M-ați folosit,m-ați călcat
O să apun si eu odată cu luna
Fără nici o urmă, nici una.