întristări aburind fără rost
agonic prin ierburi prin stele ori lună
poezia nu-i acest paradis languros
s-ar putea într-o zi să m-audă
umerii-și scutură desuetul voal roz
azi veșminte noi mă ajută
eu iepure alb și grație mută-n
febrele acestui etern feminin mătăsos
ghearele-i tandre desenându-mi
încă măști derizorii sentimentale
deci fără folos
n-a fost o zi să mă recunsoc
poezia ne-ajută ne-ascultă
întrebare în sine și-n timp
obsesivă și crudă