Tristețea mă îmbrățișează ca o harpie…

Pierderile lor mă macină subjugat și cinic
Ca și cum nu meritau să fie ale mele
Ca și cum toate porneau din alt suflet, din alt eu

Probabil se va naște separat, în altă zi, altundeva,
Nu acum. Eul acela cu alt nume.

Mi-au murit toate în brațe,
M-au pedepsit culcându-mi sufletul în cel mai incolor colț de sine,
Nimicul mă strânge în brațe platonic, nici măcar procustic.

Drumul pierzaniei m-a adus aici,
Toată catastrofa de a simți,
Departe de orătăniile mele dragi,
De cuvinte.