Timpul și-a nins
clipele cele mai albe și mai blânde
peste noul tău anotimp...
Ești atât de frumoasă în păr
și în suflet încât, tinerațea ta
se-ntrece cu-a mea!
Pentru tine voi măsura cerul,
nu cu aripile, ci cu genunchii
implorând coruri de îngeri
să îți închine cel mai frumos cuvânt.
Mâinile tale, lujeri de crini
m-au împletit din firișoare de versuri.
Sunt metafora vieții tale mamă,
iar ti poetul desăvârșit!
ce mă potrivește printre rânduri.
Sunt o stea ce-a răsărit din tine
și toată lumina pe care o am
o aștern covor, pași;or tăi sfinți.
Pentru mine cobori din icoană
să îmi astâmperi setea cu lacrima ta,
iar pe suflet să îmi așezi
muguri de Rai.
De dorul tău voi plânge
la rădăcina fiecărui vis,
până ce surâsul tău se va uni cu-al meu
prin veșnicie.