- Mamă, Mamă, tristă Mamă,
De ce nu mă bagi în seamă ?!?
Că sînt trup din trupul tău
Și te chem, cu dor, mereu ...

De la sînu-ți sînt răpită
Și de tine părăsită,
Aruncată prin Siberii,
Pe la colțuri de imperii...

Frații mei și Tu, haină,
Mi-ați tot zis că sînt străină,
Iar străinii, scelerați,
Găvăreau că ei mi-s frați...

- Nu-s haină, fată dragă,
Dar ne e rana prea gravă,
Sîngerează la tot lucrul:
Eu n-am Mînă, tu n-ai Trupul...

Știm că nu ne-om vindeca
Decît toate alăturea
Și nu ne vom mîntui
Pînă nu ne-om reuni.
31 martie 1992