Printre gânduri răsfirate
de vântul, veșnic hoinar,
peste-ntinderi de ape
sau, în al florilor altar,
căutăm mereu lumina
începutului de dor,
căutăm iubirea
cu al ei nesecat izvor...

Vrăjiti de clipa
ce-și poartă infinitul,
risipind cuprinsul
într-o zbatere d-aripă,
căutăm mereu mirajul
fericirii din iubire
și ne trezim doar când
totul e, o amintire...

Căutăm în necuprinsul
ce cu dragoste-nconjoară
și putrați de veșnicie,
ne pierdem, în clipa ce zboară,
căutăm mereu iubirea
sufletul să ne cuprindă,
dar găsim doar amăgirea
ce iubirea vrea s-aprindă.