O altă durere se naște în mine,
Fiica furiei fără sfârșit.
Călcăm pe alături, alte destine,
Vorbim fără noimă și nesocotit.

Aștept o furtună, ceva din afară,
Să spele rușinea ce asupra-mi coboară.

E-o nouă povară de dus pe picioare,
Tulpină bolnavă din vană mândrie
Și niciun om curajos nu apare
Surâzând, speranța să-nvie.

Fiindcă puterea e în micile fapte
Ce-s uitate din zi până-n noapte.