Preludiu (din partea autorului).

Nu umblu cu “șase-șase”
Mă numesc Filip Tănase,
Sunt și eu un spectator
Și vă dau puțin umor.

Spectatorilor teatrului Tănase.

De-aveți și voi puțin angoase,
Veniți in scenă la Tănase,
Unde Vasile și cu Nae
Vă dau poante cu bătaie.

Voi salutați cohorte de amici,
La fel și pe amicii lor,
Mai salutați și unii inamici
Dacă v-aduc puțin umor.

Cu un ac contra prostiei
Și- altul contra bătrâneții,
Voi dați verde veseliei
Drum de aur tinereții.

Dac- aveți cumva, angoase
Veniți cu toții la Tănase.

Sărbătoritului“ sfinția sa” Vasile Murariu.

De ziua ta, Vasile" fine",
Să ai un continent de fani,
Prieteni buni, puțini dușmani
Și poante bune de la mine.

Umorul e ca o nevastă
De care, dacă nu-ți prea pasă,
Ori nu te-ascultă și-i năpastă,
Ori dă in gropi, și-apoi te lasă.

Azi, când poeții s-au rărit
Precum și textierii, lumea știe,
Eu cred Vasile, că e nimerit:
S-aveți poeți, fără simbrie.

De nu-mi primești oferta, clar,
Eu, mă ușchesc la Murfatlar
Si n-o să fie nicio dramă
Mă fac poetul lor, de cramă.

S-a spus că un pahar de vin
Iți dă putere, multă viață,
Eu, nu cred: de-azi de dimineață
Într-una beau, și-abia mă țin.

Cuvântul”vin”, e cam bizar
Nu e clarificat definitiv,
Iar bietul om nu știe la pahar
Când este verb, și când e substantiv.

S-a spus la Murfatlar, cum știm
E demonstrat și in natură,
Că apa strecurată -n vin
Egală e, cu…vinul ce se fură.

Vin crizele, și nu- i ușor,
Ele ne- aduc și multe drame,
La Murfatlar e alt decor
Acolo, sunt mai multe crame.

Epilog.

De-oi da colțul,….nu iți pasă,
Că-ți las chitara mea de-acasă
Și vocea care n-o mai am,
Dar, n-am rămas așa profan.

Vouă, Nae și Vasile,
Vă las intreaga prietenie
Ce pân- acum n-ați cunoscut-o,
Și e păcat, că n-ați știut-o.

Adagio la epilog.

N-o știa Steluța noastră
Nici indrăgitul Arșinel,
O știe floarea din fereastră
Și pentru ea, și pentru el.

Acum, o știți , dar mă apropii
Și-s gata să dau ortu’popii,
Și-acum la cei 80 de ani
Vă spun sincer : ”La mulți ani!”