D. mi-a spus de patru ori
că acolo nu mai locuiește nimeni
că nu are rost să caut răspunsuri
tocmai acolo

D. este, de fapt, un om bun
îi place ploaia
câteodată e trist
citește cărți foarte bune și bea foarte rar
cafea
de multe ori stă cu mâinile lui mici pe genunchi
iar norii îi iau lumina din ochi
și o ascund
undeva

D. vorbește mult cu mine
dar când obosește
pune o mână pe piept și oftează
viața lui devine simplă ca un joc de copii

aș vrea să cred că sunt cel mai bun prieten al lui D.
el să mă trimită acolo
și să-mi spună pe nume