Amintiri se zbat în lanțuri grele
Ca bilele de-oțel, rănind pământul
În nopțile cu cerul plin de stele
Și lună ce-și ascunde-n zâmbet trupul.

De mână cu eternitatea mută,
Pustiul îmi așterne-n suflet zarea –
Prietenul meu bun, de vreme multă;
Îmi cântă la ureche marea...

Cu valuri roșii în apus de soare
Spălându-mi rănile încătușate
Mă face să visez la evadare
Tot promitându-mi... viață după moarte.

Îmbrățișându-mă în miez de noapte,
Furând puțin câte puțin din mine,
Săruturile ei insinuante
Șoptesc, cântându-mi... “orice lângă tine”.