Tăcerea zace în zațul de cafea
într-o meditare profundă
ca un parfum evaporat
în propria umbră.

Trebuie doar să citești
să descoperi, fragmente și urme
sau să simți gustul amar
îndulcit uneori de un nume.

Ziua începe pe același ton rival
în răcoarea fragedă a dimineții
după sorbirea ultimei picături aromate
ce trezește chiar și eclipsa totală a nopții.

Bob cu bob liniștea sparge tăcerea
liberând peste apele calme mareea.

Un surâs curat
zâmbește pe sub mustață

Nu te-ai trezit încă?
Este dimineață.

Sau mă rog, depinde de fusul orar.