E vina ta
amant al toamnelor târzii
că sorbi din nou
vinul roșu al iubirii
și porți în inimă
stigmatul pe care se prinde și încolțește polenul fericirii;
de te lași învăluit cu parfumul suav și amețitor
emanat de dorințe
te vei simți asemeni unui zeu nemuritor
dar fii atent
la fluturii argintii
purtați pe nevăzute unde
de un misterios ecou
și nu-i lăsa să-ți toarne în suflet
nectarul perfidei amăgirii
căci otrava ei ucide idealuri.
Păstrează clipa
ca pe o perlă tămăduitoare
și n-o lăsa să se rătăcească în gândurile pustiite
de fanteziile și iluziile
ce curg în valuri peste sentimentele nepietruite!