Nu umblu cu șase-șase
Mă numesc Filip Tănase,
În cărți n-ai să mă găsești,
Epigramist falit de București.

N-am fost niciodată trist
Și ți-o spun așa discret,
Unii-mi spun epigramist,
Alții zic, că sunt poet.

Dau catrene cu chirie
Să mai scap de sărăcie,
Așa le dădea și tata
La pachet, sau cu bucata.

De vrei să te-mbogățești
Le vinzi la proști, dacă-i găsești.

Deși scriu pentru vedete
De tine pân-acum, nimic,
Muza mi-a tăcut chitic,
Erai slăbuță printre fete.

Acuma ești supertentantă,
Frumoasă și apetisantă,
Dar tinerețea mea , nu știi
S-a dus de-o vreme pe pustii.

E ca o piesă de cultură
Ce se întâmplă deseori,
Unii fac literatură
Eu, printre comentatori.

S-a dus în mia de belele
Comoara tinereții mele,
Nu-mi țin muzele în lesă
Să te-admire: ești prințesă.

Nu pot ști, n-am ce să fac
În tinerețe sunt sărac,
Cu tine n-am avut litigiu
Chiar ți-am ridicat prestigiul.

Horoscopul văzut de mine

De când te etalezi duduie
Trecu o vreme, ani și ani,
Eu nu-l ascult că sunt tămâie
Și am un loc printre profani.

Alura ta mie îmi place,
Horoscopul chiar de tace,
Știu și eu, nu am ce face
Fiindcă ai pe vino-ncoace.

Epilog
Acuma vezi că mă apropii
Și-s gata să dau ortu'popii,
Dar ca epigramist Tănase
Nu-ți vorbesc de parastase.

De la tine vreau decor
Eu îți dau mereu umor,
Și toată lumea o să știe:
Că-ți dau catrene pe vecie.