Ani și ani uitat de Dumnezeu,
Ai dispărut din firmament.
Iar fanii tăi, inclusiv eu,
Pierdeam o mare de talent.

A trebuit, vezi și tu bine,
Ca să suport acest sevraj:
Să vină "Lacrimi de iubire"
Ca să revii în peisaj.

Știam că n-ai dat în primire,
Dar zece ani ai fost cam mut.
Acum în "Lacrimi de iubire"
Primește-ntâiul meu salut.

Românul s-a născut poet,
Tu virași acum spre dramă.
Statornic am rămas adept:
Scumpei noastre epigramă.

S-au dus Tomiță și Bibanu,
Dar pentru noi, ei nu-s absenți.
Istoria ce-o scrie neamu'
Îi va avea mereu prezenți.

Șomează Nicu și Jean Constantin,
Darie, Mitică Rucăreanu,
Răutu de care nimic nu știm,
Omniprezent e marele Florin.

A terminat cu "Piersicisme"
Talentu-i zace în neștire.
Azi joacă mai puțin ca tine,
ÃŽn filmul:"Lacrimi de iubire".

În scenele cu cuțu-cuțu
Cu-acel cățel inteligent,
Momentele-mi dădeau fiori,
Erai de-atunci plin de talent.

Și cu Păcală și Tândală,
Eu n-am să uit pân-am să mor.
Ce comedie colosală,
Și ce momente de umor.

S-a dus Cozma cu brașovene,
Ni s-a ușchit și Pâslărița,
Era un mit, Sebastiene.
Povestea ei nu e prea tristă,
E la New York afaceristă.

Cu Rucăreanu nu-i scandal,
Dar îmi pun eu întrebarea,
Atunci când suge în local,
Știe de ce-i marea, mare?

Nu-i cazul de compătimire,
Știi că el nu bea tărie.
Este și azi așa cum știm:
Statornic băutor de vin.

Florin nu a dat în primire,
Îți este azi companion.
El e în "Lacrimi de iubire",
Un om stilat, un mare domn.

E unchiul lui Alexandra,
O lebădă cu gâtul lung.
E o splendidă prințesă,
Cu ea-n catrene o s-ajung.

Era să uit, Jean Constantin,
Prieten vechi de la Constanța.
Pe scen-acum când îl poftește
Vorbește bine țigănește.

În "Cei mai frumoși ani",
L-a moderat Crina Matei.
Prea bine nu a fost primit,
S-a supărat și s-a ușchit.

Epilog
Acuma am și-o încheiere,
Să nu mă credeți cumva mut.
Vă spun la toți: la revedere,
Și cu respect, eu vă salut.