Vino noaptea să ne plimbăm la braț cu eternitatea
Să-ți ascund chipul-n frunze și să simt absurditatea
Număr stelele de nerăbdare și dincolo de vânt te aud
Vara ți s-a ascuns subtil prin ridurile abia conturate
Dar ce păcat că nu-ți mai pot aduce înc-o toamnă
Strig fără glas și cred că asta trăirea îndeamnă
Încet murmură greierii adunați în străzi aglomerate
Dar ce-i pasă cerului de ale inimii mele acorduri
Tăcere…e tot ce știu de-acum și fug prin adâncuri
Stropii de ploaie,degete țintuite pe clape,lovesc geamul
Un cântec trist,căruia încă un pian îi îngâna buciumul
Tot ce-am trăit a fost prea curând și prea puțin de frumos
Respir ușor precum un copac dezgolit, un orizont cremos...