Aburi nesățioși de pădure tomnatică se ridică între noi. E cald, sânii tăi molateci dansează bachata unul cu celălat. Un soare sângeriu se lasă sau urcă doar 20cm mereu, cât să își adape poporul, țara și câteva floarea-soarelui răzlețe. Preoteasa nu vrea să se strângă frunzele căzute, sunt oaza ei de pasiune. Alături miriștea a ars înainte de vreme și pasul tău iar doinește. Pe lângă noi se târâie care, trenuri, mașini, vremuri. Ultimul mac a îmbobocit. Închide pleoapa târzie, alt foșnet adie la catafalc. Cerneala neagră curge pe drum. E cald și coapsele tale molatece dansează bachata. Aburi de câmp primăvăratic se lasă peste noi.