Cerul se scăldă în roua dimineții
vrăbii în nisip
răcoresc pământul
adulmecând mirosul ploii.

Frunza se-nchină unui cer plin de nouri
rugăciunea lui Brâncuși
sparge tăcerea lacului
bucăți de oglindă se rup în cercuri.

Crângul murmură alene
ascuns în sine
geamăt de toacă
sfințește lumina rătăcită
în trunchiuri de copaci.

Tremură pădurea autumnală
plânset de copil
zdrelind lutul negru
culcă umbra la pământ.

Cerul se-mbracă în griuri.

.