Mă iau după urmele
zărite pe suflet…
Sunt urme de înger –
îmi spun tremurat - ,
iar pașii-mi profani
prind aripi de cer
și sevă de tumbe.
Vizuina-i aproape
de simțurile strânse
în haită flămândă.

Stau un pas ,
s-adulmec în umbră
credința din mine.