Cu o privire absenta isi tara picioarele, obosit ,prin namol
Inhaland oxigenul rece mol cu mol
Ratacise in mintea sa de prea multe ori
(Vazuse demoni , ingeri , deseori,
Dar niciodata pictati in proaspata culoare
Ci pierduti intre alb si negru, intre luna si soare.)

Mainile-i bronzate , printr-un dans bizar
Prinsera o frunza ... imbracata sumar
Zambind , a invartit-o, inspectandu-si captura
(Chiar si fiecare vena ce-i alcatuia structura)

Cugeta putin
La imaginea lucrului aproape nou
Descoperind ca-n tot acest timp
Se plimbase mult prea aproape de propriul cavou