un frig în care îmi dezmorțesc veșnicia un prosop pentru geamuri mate
nimic peste aerul dinainte de a fi nimic pentru furtunile jocului acesta

planeta se desface moale… sul roșu fără să am nicio vină palpabilă
din pământ crește numai inocență mă voi întoarce și acolo cu drag

viața mea papirus prin atingeri poate va arde mocnit într-un corp nobil
spunând lumii frumusețea ce o știe deplin martirul aproape stins pe rug

prin bumbacul zilei ochii mă aruncă perfect în mulțimea imaginilor 3d
într-o cameră normală de atâtea ori am privit prin tine Domnul meu