lumina din capătul tunelului are urme de unghii
pe șinele ruginite se aud țipete moarte
cum te simți?

adună-te așa cum ești din praful amintirilor
îmbracă frica porumbeilor
și
scutură-te de teama eroilor necunoscuți
ce încă așteaptă trenul înspre acasă
șterge-ți gloanțele de la ochi cu țeava rece
a deșertului
ridică-te
și
plânge-ți camarazii...

ai murit odată cu ei
" acasă" nu te-așteaptă nimeni
tot ce ai avut, e tot ce ai pierdut.

ia- ți titlul, ia-ți steaua
și
apoi pierde-te pe o bucată de marmură
numele tău zace sculptat de
lacrimi.
tu...
zaci culcat în praful amintirilor