Coboară seara
pe funii de zare,
valuri sidefii
s-afundă-n mare,
perdele de mătase
cad peste soare
ș-aduc întuneric
trimițându-l la culcare.

Răsare luna
de mare vrăjită,
s-oglindește-n adânc
știind că-i iubită
și zarea toată
e fermecată
de lumina difuză
peste tot împrăștiată.

Întunericul încearcă
să se-mprăștie-n zare,
dar stele strălucesc
ca niște felinare
și vântul aduce
din depărtare
cântecul fermecat
murmurat de mare.