De mult vroiam sa-ti spun aceste lucruri si acum,
Mi-a revenit curajul cu slabiciunea lui nevinovata,
Le-am repetat de-atatea ori in gand, dar nu stiu cum,
Imi era teama ca te pierd si am tacut de fiecare data.

Statea tacerea intre noi ca vesnicia-n lacrimi de statui,
Si nu stiam cum s-o alung ,pentru ca tu n-ai fi inteles
De ce iubirea-i tot mai rece, iar noi ramasi ai nimanui
Ne-am ratacit printre amurguri, atat de rar si-atat de des.

Nu vreau sa-ti fiu povara prin al iubirii tale labirint
Si nici sa-mi para rau ca s-a-ntamplat in clipa ce-a trecut,
Pastrez in suflet un regret si sincer spun fara sa mint
Ca, te-am iubit cat doua vieti si-n fiecare te-am pierdut

Acum pot sa vorbesc cu chipul tau pastrat in gand
Si sa te-ntreb daca uitarii, odata cu plecarea m-ai lasat,
De-atatia ani,sub fruntea mea se mai aud trecand
Cu voaluri negre prinse-n par, firave amintiri de altadat.

De mult am vrut sa-ti spun, ca, sufletul meu te-a iubit
Alaturi te vroia mereu cand tu pleca-i sa ratacesti in lume
Si-odata nu te-ai mai intors, si-odata totul s-a sfarsit
De parca-am fost in viata ta, o simpla umbra , fara nume