Mă joc pe aripi de vis, cu amintirile din noi,
iau cuvintele si le prăbușesc,
într-un abis al neîmpămăntenirii,
petalele tomnatice le îndrept inspre poli...
Mă joc cu frigul din noi,
în neostoiri cuprind universul,
ispitesc clipele să rămănă in veri,
colind printre frunze si le supun înverzirii..
Dar ma simt autumnală si rece...
Mi-e teamă de ploi consumate în van,
întinsă în toamnă, trăiesc ruginiu,
un ieri prea tărziu, nopți tot mai albe.